Nov 26, 2015

Love 2.1.



Noaptea începe cu licurici mecanici colorați pe tavan. Se mișcă greoi într-o pădure ce stă să se aprindă. Mișcările devin din ce în ce mai alerte, chemând cu ei oameni frumoși cu suflet tânăr. Căștile așezate pe urechi încep să tremure pe ritm. Și tremură mai repede și tremură mai tare și tremură mai colorat și tremur și eu o dată cu ele. Închid pentru o secundă ochii și îmi potrivesc inima. Beat-uri pe minut și pulsuri pe secundă.
            Podiumul vibrează sub tălpi și îmi ridic privirea. Văd mâini în aer și trupuri ce se mișcă. Simt vapori de fericire cum se ridică spre ceruri artificiale și ce apoi se revarsă peste toți. Ne mișcăm toți pe același ritm de parcă stăpânim un singur trup. Mintea ne e undeva departe pentru că nu avem nevoie de ea ca să simțim. Ating butoanele și clapele cu grijă de parcă v-aș atinge pe voi, de parcă ne-aș atinge pe noi. Ating, învărt, lovesc. Simt, trăiesc, iubesc. Am găsit melodia potrivită și o las să curgă. Se prelinge prin mulțime și vă alimentez sufletul ce a uitat să existe până acum.
            Volumul crește, pulsul se grăbește, nimeni nu vorbește. Mă dau în spate și vă privesc. Sunteți unul și te văd. Te ridic încet, te port și te fac să auzi ritmuri ce te cutremură. Contruiesc o lume perfectă și ți-o arăt cum se distruge. Îți dau extazul și te fac să crezi că-l poți atinge. Creez o noapte perfectă. Una în care sunt din nou copil, una în care lumina licuricilor nu se va mai stinge.

Nov 22, 2015

E vineri



E vineri seara și nu știu cum, dar mă găsesc îngenunchiat în fața unor faruri albe. Răcoarea se lasă și se așează printre porii mei închiși. Ochii disting puține, dar oricum seara asta simt. Simt mai intens ca niciodată faptul că nu mai simt nimic. Sentimente stau închise undeva în trecut așa că toate sunt pătate cu nostalgie. Pentru o perioadă mă amăgeam că sursa problemei e lipsa persoanelor noi din viața mea, dar toți prietenii sunt vechi după primul salut.
            Asfaltul se contopește cu genunchii mei și singurul gând ce mă bântuie e că responsabilitatea de a face pe cineva fericit e mult prea mare pentru mine. Și cum ar putea să nu fie când eu nu sunt capabil de a înțelege cu adevărat ce înseamna asta. Întotdeauna am fost de părere că fericirea necesită prostie sau o imersiune totală în ignoranță. O viziune egocentristră ce presupune stoparea lumii pentru satisfacția personală. Cât de prost am fost să mă gândesc că te-aș fi putut face fericită, reușind să fac abstracție de propria-mi insatisfacție. Rareori am reușit. Sunt un actor bun, în perioade scurte de timp. Noaptea mă ajuta . Îți amorțea simturile, făcând numărul meu de iluzionism mult mai plauzibil.
            Farurile se apropie și mă fac să revin, pentru câteva clipe, la realitatea prezentului ce stă să treacă. Luminează materia cenușie și o face albă ca inocența anilor de demult. Grimasa se schimbă. Un rânjet fragil atârnă de colțurile gurii ca o fantoma a zâmbetului imortalizat în pozele copilăriei. Ultimele momentele de fericire. Îmi pare rău că nu m-ai cunoscut atunci. Ochii se umezesc și mă mint că sunt molecule de apă din ceață ce se joacă în jurul irusului meu deschis.
            Lumina e atât de aproape încât mă încălzește, iar zgomotul ei mă surzește. Întind brațele și expun pieptul ce gâzduiește o inimă ce bate mai mult mecanic. E momentul ca mintea mea să se oprească și asta e singura cale.

Oct 30, 2015

Autopsia unei relații ratate

Pacientul anonim se prezintă în fața societății pentru vindecarea sufletului.

Zac inert, întins într-un pat de spital și îmi aduc aminte de jocul pe care l-am început când eram copii. Îmi amintesc si faptul că în joaca mea te-am rănit. Ai plâns, ai urlat și m-ai certat, dar nu mi-a prea păsat. Am decis că decât să îndur așa ceva, mai bine nu ma mai joc. Am plecat în explorare și te-am lăsat lumii.

Dau timpul puțin în față, spre momentul în care începea să-mi crească mai mult păr pe față. Multe lucruri nu s-au schimbat. Lucrurile noi mă făceau să vizitez trecutul din ce în ce mai des. Revenit pe meleaguri, am început să caut repere, iar tu ai fost printre ele. Un far la margine de mare tulbure a unui marinar îmbătat de sarea oceanului, dar oricât aș vrea, lucrurile nu stau la fel. Te-am găsit, dar nu te-am găsit la fel. Rănile tale de-abia se mai vedeau când ale mele deabia ce se deschiseră, iar apa sărata nu ajuta.

Las timpul să treacă și el nu o face în favoarea mea. Trecutul îmi devine prezent, prezentul nu e prezent, iar viitorul îmi pare violent. Lucrurile se răcesc. Jocul sincer și direct al copilariei devine un sah gândit al maturității. Simțim puțin și o facem pe ascuns, trăim mult, dar o facem de ajuns.

O înțepătură mă face să revin la realitate. Mă uit în jur și lumea se mișcă haotic în jurul meu. M-aș plimba și eu, dar nu știu pe unde să mă duc. Așa că stau. Doar eu și cuvintele mele. Stăm în așteptare...

Morfina începe să curgă, strop cu strop. Se împletește cu sângele meu și îmi oferă o căldură mult așteptată. Închid ochii și mă duc pe lună. Poposesc pe-un nor și mă uit spre lume. Te văd. Păsești zâmbind gingaș pe țărână, tinând un băiat în brațe și un bărbat de mână.



Sep 11, 2015

Film noir



Sunet înfundat de jazz necenzurat ne înfundă urechiile cu fum. Forfota din jur se transformă în tunete ce ne fac să nu mai dorim să plecăm de acasă. Mâinile vor să se joace, cuvintele vor să tacă și ochii vor să țipe în timp ce se dezbracă de prejudecăți. Lăsăm o țigară poștălită pe jumătate neterminată.
            Pornesc focul și fumul semineului se întâlnește undeva în cerul de toamnă cu fumul țigării din clubul părăsit. Taximetristul nu s-a grăbit pe cât te doream eu și totuși acum nu ne grăbim. Timpul trece și noi ne petrecem pe covor cu o sticlă de vin pe jumătate goală, pe jumătate răsuflată. Urme de haine te-ar conduce la noi și ne-ai găsi, dar noi suntem deja rătăciți într-o conversație fără sfârșit. O scurtăm cu câte un sărut și câte-o mângâiere si o stingem cu vin îndulcit cu miere.
            Schimbăm ritmul și trecem pe soul, ritm ce te-ar putea minți că am și eu așa ceva. Începem și tu ai impresia că ne iubim. Fiecare por al corpului îți spune asta. Bloc de iluzii contruit cu străzi întortochiate și misterioase. Pasiune e, iubirea lipsește. Speranțe sunt, totul se sfârșește.
            Te faci ghem, eu mă fac pierdut. Mă strecor și fumez o țigară. Te înșel cu gânduri triste. Nu știu de ce, dar mereu, după momente scurte de fericire, ele apar să mă consoleze. Tremuri de frig, dar mie nu îmi pasă, eu m-aș face nimic. M-aș arunca în galaxie și aș uita că am existat vreodată. Văd viața ca într-un film noir, tu alb, eu negru, eu dramă, tu mister, tu sex, eu crimă.