E noapte și lumea-mi vibrează sub picioare. Totul este fum și ceață organizat doar de acorduri fine, însemnate-n portative. Siluete se
unduiesc și privesc spre mine. Cărțile au fost date, iar așii sunt la mine. Te
miști odată cu mine și realizezi că ai pierdut controlul. Te-ndrăgostești de
viață și te-ndrăgostești de mine. Eu te seduc cu sunete, iar tu cu priviri.
Timpul trece și noi zguduim lumea cu zgomotul picioarelor ce nu pot să stea
locului. Pictam stele pe cer cu leduri și lasere și bem licoare tinereții de la
barmani. Lăsăm locul să se golească până suntem doar noi doi și din cuvinte
tacite te conving că eu sunt ceea ce cauți.
Mă iei cu tine și în curând sângele
îmbibat în toxine se pune în mișcare, mai repede ca niciodată. Atingerile mele
dau la o parte și puținele probleme pe care muzica mea nu a reușit să le
scuture de pe tine și simți că nu ai fost niciodată atât de dezbrăcată.
Sunetele puternice de aseară sunt acum șoapte ce nu-ți lasă timpanele să se
relaxeze. Te curpind și tu te predai pentru că știai de mult că ești a mea...
Dar soarele se-nalță, ceața se
risipește și muzica din timpane se oprește. Eu vreau să plec și tu nu înțelegi
de ce. Te superi și spui că sunt un ipocrit și-un necioplit. Tu nu ști că eu în
fiecare seară iau viața de la capăt. Un
rid în plus, un fir de păr în minus, oameni noi și hituri vechi. Și să nu crezi
că te-am mințit, povestea noastră a fost o noapte, dar crede-mă că te-am iubit!
No comments:
Post a Comment