Aug 25, 2015

Demoni și îngeri



Mii de ochi țintuiți pe mine, mii de șoapte despre mine, zeci de gânduri ce îmi spun că nu e bine. Apa curge în șiroaie fierbinți pe spate, dar nu mă deranjează, trebuie să mă pregătesc pentru iad. Ritmul alert, viața dezorganizată, lipsa credinței și moralei, niciuna nu constituie calități demne de a-mi pava drumul spre rai. Mi-aș spăla și păcatele, dar jumătate de viață am încercat să le înnec în vicii. Dinții deja îmi sunt galbeni de la tutun, ochii îmi sunt ridați de la nopțiile pierdute, venele îmi sunt găurite de la ace. Nici de m-aș spăla cu apă sfințită nu aș scăpa.
            Ies din duș și mă privesc în oglindă să mă regăsesc, dar ea e mai aburită ca mintea pe alcool și, ca de obicei, renunț. Mă așez și-mi încep ritualul: țigara în dreapta, paharul în stânga, femeia în pat, regretul pasiv în suflet. În fața mea, un scaun gol mă ia la mișto. Vocile apar din nou, ochii mă descoase din nou, dar de data asta, o pereche se materializează și scaunul se umple. Privesc debusolat acul de pe masă și e încă virgin. O voce groasă îmi spune:
-          Amândoi știm că ești al meu. Nu vrei să scurtăm jocul?
Primul instinct: tipule, nu joc în echipa asta, ai greșit apartamentul. Rânjește și-și arată subtil coarnele de sub pălărie.
-          Joci în echipa mea de mult timp „tinere”.
-          Să știi că simt sarcasmul, dar referitor la intrebarea ta, mie îmi place preludiul.
Îmi zâmbește încă o dată și se face nevăzut. Ciudat menaj a trois. Eu flirtez cu moartea și dracu cu mine... Mai sorb o dată din pahar. Îl termin, mă ridic și mă cuibăresc în pat lângă ea. O sărut încet, destul doar cât să mă strecor la ea în vis.
Idioții, nu știu că nu poate să-mi fie frică de demoni când eu dorm în pat cu îngeri.

Ea vine



           Nimic bun nu se întâmplă după ora 2. Tot uit asta și acum mă găsesc aici sub el. Să derulez puțin filmul. Era ora 1 și nu aveam ce face. Vacanța mă ținea în fața monitorului și în afara somnului. Click-uri haotice până apare el. Un zgomot polifonic mă anunță subtil că sunt dorită. El apare obraznic de timid. Mă face să râd și să scap puțin de monotonia ce se instalase de când terminasem cu cursurile. Mă amuză și faptul că îl cunosc relativ mă intrigă. Lucrurile se destind și devine mai mult obraznic, mai puțin timid. M-a luat pe nepregătite și părcă încă nu înțeleg cu adevărat ce se întâmplă. Știu doar că se furișează prin pori. Vicleanul, parcă știe ce face, dar nu știu sigur. Vorbele lui scrise mă ating atunci când îi răspund și parcă nu mă pot abține. Mă descoase și îmi deschide mintea, mă face neatentă pentru ca, câteva minute mai târziu să sară bariera ridicată de mine și parcă îl simt lângă mine și parcă acum îl și doresc lângă mine.
            Nu i-o spun direct, însă. Pasăm subtilități de zeci de minute și asta nu duce decât la o creștere a tensiunii. Trecuse ceva timp de când nu făcusem sex și el mă făcea nostalgică. Vorbele lui uitaseră de timiditate și eu uitasem de mine. Mâinile nu stăteau locului, doreau să exploreze, dar mă aveam doar pe mine. Nici asta nu e un lucru rău, dar mi-a dat drumul minții și în lipsa ei, eu îl doream pe el. Am norocul că știu să mă fac dorită așa că nu durează mult și mă invită să-l vizitez.
            E noapte și orașul pustiu. E bine așa pentru că nu știu de ce mă simt vinovată. Nu ar trebui! Asta îmi tot spun. Nu mai am răbdare. Telefonul îmi vibrează și e ca și clopoțelul lui Pavlov. Știu că el îmi scrie că mă dorește și asta mă umezește. Îmi deschide ușa și aș vrea să sar pe el, dar nu pot. Dacă ne jucăm de-a seducția, ne jucăm până la capat. Mă aplec să-mi desfac papucii, și să-i arăt blugii ce stau lipiți de formele mele. Mergem în cameră și o lumină palidă dă licăriri de viață camerei. Purtăm discuții triviale, dar le ținem scurte pentru că vrem defapt doar să ne sorbim din priviri. El face primul pas.
            Barba lui mă înțeapă, dar trec peste, iar el trece peste mine. Hormonii mei se trezesc. Mă cuprinde, e peste tot, puțin prea peste tot. Se comportă de parcă face tot ce a învățat de pe un tutorial de pe YouTube pe care l-a vizionat cu 5 minute înainte. Am bătut atâta drum până aici și nu merge deloc bine. Mă simt nevoită să preiau puțin controlul. Îl ghidez și încerc să-l liniștesc, sexul nu e o cursă în care vrei să termini primul. Pare să mă asculte și lucrurile reintră în normal. Încep să mă relaxez și eu. Mă ating, dar el se pare că are alte planuri. Preia el conducerea. Puțin nepoliticos, dar să zicem. Se descurcă așa că il las. M-ar săruta, dar în unele momente parcă își pierde busola așa că merge unde l-au învățat prietenii lui, în Nord, sau în cazul asta, în ... Sud. Se cuibărește acolo și eu deja mă gândesc la altul. Îl las pe el ca un fel de instrument auxiliar. Fantezia mă duce departe și aproape de final, dar că nici măcar ca auxiliar nu e bun netrebnicul ăsta. Parcă simte că mă apropri și atunci găsește el să facă câte ceva să mă oprească. A obosit așa că scoate capul să primească niște aer. Zâmbește tâmp de parcă ar fi victorios. Da, ai reușit să îmi stai în cale. Zâmbesc politicos. Rezumăm partida și se pune la munca grea, la împins. Spun ”muncă grea” pentu că așa pare pentru el. Faptul că o face de maxim 5 ori și respiră greu demonstrează asta. Nu durează mult și se sfârșește. Pentru el, pentru că pentru mine parcă nici nu a început.
            Liniștea se lasă mai neplăcut ca ceața când ai drum lung. Mă îmbrac repede fără să-l privesc. Sunt atât de nervoasă pe mine încât cred că l-aș bate pe el. Schimb câteva replici cu el și plec. Afară e frig deja și acum mă simt și mai vinovată. „Nu mai fac asta niciodată” e melodia pe repeat ce o ascult până acasă.

Aug 24, 2015

El stă



El stă, stăpân pe sine, într-un fotoliu strategic poziționat în colțul camerei. Ea îl privește pătrunzător în suflet. Se mișcă delicat pe parchetul gol. Mângâie lemnul și el își presează degetele mâinilor în mânere. S-ar ridica, dar ar strica jocul. Ea se apleacă, el o ridică pe un piedestal. Îl inconjoară, măsurându-și prada, iar când ajunge in spatele lui, se ridică. Îl miroase și îl mușcă ușor de ureche. Fiorul îi fulgeră corpul. El ar vrea s-o termine, ea doar a început jocul. Iși plimbă unghiile pe brațele lui și pe piept. Știe exact cât de adânc să intre. Destul cât să-i ajungă în minte, dar nu cât să-i ajungă la inimă. Buzele ei i-ating spatele și sângele-i arde. El încearcă să se ridice, ea îl țintuiește locului cu forță. Închide ochii și ar vrea să-i poată roti pentru a-i vedea trupul semidezgolit ce-i stă ascuns. Nu o vede, dar o simte. O simte peste tot și parcă trupul ei se regăsește într-al lui. Mirosul ei îl face să saliveze și dorește s-o guste mai rău ca un om rătăcit prin deșert dorește să ajungă la apă.
Corpul ei e acum în fața lui, dar parcă nu mai vrea să-și deschidă ochii. S-a convins că o poate cunoaște mai bine așa. Ea își lipește trupul de al lui și el îi simte inima cum pulsează lângă a lui până ajung la același ritm. O simte aproape de el și simte cum devine vulnerabilă pentru o secundă. E  tot ce trebuie. Se ridică furtunos, îi prinde părul cu o mână și cu cealaltă, talia. O privește intens. Îi penetrează sufletul. O trage de păr și privirea îi ajunge în tavan. Îi sărută gâtul și ea închide ochii. Călătoria stă să înceapă și trupul ei o știe. Corpul și mintea se predau fără prea mare batalie. Îi ridică mâinile în semn de predare și coboară pășind cu buzele pe corpul ei. Gât, claviculă, sâni. O întoarce. Coloană, omoplați, șolduri. O întoarce. Coapse. Și restul e zgomot. Îi poartă picioarele pe umeri și o gustă. Nu o ridică, dar ea caută tavanul să-l strângă în pumni. Îl caută orbește, dar nu-l ajunge și ajunge să-și rătăcească mâinile în părul lui. El explorează, dar nu caută nimic. Știe unde este totul și ea parcă își descoperă trupul pentru prima dată.
O întoarce și o trântește pe pat. Ea îl trage spre ea și pe când crede că a câștigat, e schimbă jocul și ajunge sub ea. Gât, clavicula, piept. Ar continua, doar că o mână îi ridică bărbia și ochi negri îi spun că în seara asta doar ea se va preda. O sărută ca înțelegerea să fie semnată. E cald înăuntru. Aburi se ridică și totul se încinge atât de tare încât și hainele s-ar dezbrăca. Camera devine seif și ține zgomotele înăuntru. Întunericul îi ajută să se rătăcească și luna îi ajută să-și găsească ochii din când în când, atunci când uită de ei. Ea pierde războiul și se pierde și pe ea, dar tot sapă tranșee adânci pe spatele lui. El știe că a câștigat, dar mâna lui, pe gâtul ei, o face să nu poată să spună că s-a predat. Strigătul victoriei lui se aude înăbușit din gâtul ei. Lupta e pe terminate. Îl strânge, îl lasă, zâmbește, tremură. Râd și privesc tavanul de parcă văd stelele de după el.