Demoni și îngeri

Mii de ochi țintuiți pe mine, mii de șoapte despre mine, zeci de gânduri ce îmi spun că nu e bine. Apa curge în șiroaie fierbinți pe spate, dar nu mă deranjează, trebuie să mă pregătesc pentru iad. Ritmul alert, viața dezorganizată, lipsa credinței și moralei, niciuna nu constituie calități demne de a-mi pava drumul spre rai. Mi-aș spăla și păcatele, dar jumătate de viață am încercat să le înnec în vicii. Dinții deja îmi sunt galbeni de la tutun, ochii îmi sunt ridați de la nopțiile pierdute, venele îmi sunt găurite de la ace. Nici de m-aș spăla cu apă sfințită nu aș scăpa.

            Ies din duș și mă privesc în oglindă să mă regăsesc, dar ea e mai aburită ca mintea pe alcool și, ca de obicei, renunț. Mă așez și-mi încep ritualul: țigara în dreapta, paharul în stânga, femeia în pat, regretul pasiv în suflet. În fața mea, un scaun gol mă ia la mișto. Vocile apar din nou, ochii mă descoase din nou, dar de data asta, o pereche se materializează și scaunul se umple. Privesc debusolat acul de pe masă și e încă virgin. O voce groasă îmi spune:

-          Amândoi știm că ești al meu. Nu vrei să scurtăm jocul?

Primul instinct: tipule, nu joc în echipa asta, ai greșit apartamentul. Rânjește și-și arată subtil coarnele de sub pălărie.

-          Joci în echipa mea de mult timp „tinere”.

-          Să știi că simt sarcasmul, dar referitor la intrebarea ta, mie îmi place preludiul.

Îmi zâmbește încă o dată și se face nevăzut. Ciudat menaj a trois. Eu flirtez cu moartea și dracu cu mine... Mai sorb o dată din pahar. Îl termin, mă ridic și mă cuibăresc în pat lângă ea. O sărut încet, destul doar cât să mă strecor la ea în vis.

Idioții, nu știu că nu poate să-mi fie frică de demoni când eu dorm în pat cu îngeri.